Joia cozonacilor

Joia cozonacilor

Bunica Varvara locuia la una dintre ultimile case din Mărăței, pe locul cărora tovarășul Ceaușescu dorea să facă blocuri. Între Strada Lămâiței și Strada Anton Naum. O fâșie destinată demolării în anul de grație 1990. Sunt printre puținile case care au mai rămas în Mărăței, pentru simplu fapt că a venit Revoluția. Proprietatea pe care locuia bunica Varvara, o împărțea

Vezi mai departe »
Un pix cu ulei

Un pix cu ulei

Dacă aș fi din nou adolescent, ce mi-aș dori? O bicicletă sau un telefon inteligent? Niciuna. Un pix cu ulei, cumpărat din bazar, de la polonezi, pe care, dacă îl întorci, se dezbracă domnișoara aia frumoasă.

Vezi mai departe »
Linia de demarcatie

Linia de demarcație

Sar peste orice linie de demarcație. Simt că, dacă e să calc peste o limită de design, fie că e vorba despre plăcile de gresie, mochetă sau orice alt material întins pe jos, totul va avea consecințe negative în ceea ce privește norocul meu. Linia de demarcație e ca o pisică neagră, din punctul meu de vedere. Dacă o calc,

Vezi mai departe »
Mai mult ca filosofia

Mai mult ca filosofia

Copil fiind, știam despre tatăl meu că este profesor al unei materii ciudate. Filosofia. Astfel încât l-am întrebat, într-o zi, ce este filosofia? Nu eram foarte interesat de problemă, dar era momentul acela în care copilul își întreabă pentru prima dată părintele în legătură cu meseria sa. Așadar, ce înseamnă acest lucru ciudat, numit filosofie? Cu ce te ocupi tu,

Vezi mai departe »
1984

1984

Trebuia să ştii să loveşti, să muşti, să nu cazi, să stai pe burtă, să arunci cu pietre, să te caţeri, să te ascunzi, să urli, să fugi, să umbli cu grijă, să nu te temi, să dai cu pumnii şi cu picioarele, să te ţii cu ghearele, să înjuri, să minţi fără să-şi dea seama alţii, să scuipi cât

Vezi mai departe »
Tara Letcani

Țara Lețcani

Dimineaţa mă trezesc devreme. Departe, cum se spune. Îmi dau soarele din ochi, mă scutur de praf şi de furnici, arunc ciubota după muşte, dau câinii într-o parte, îi înjur şi le imprim câteva şuturi, apoi îi alint şi-i mângâi pe spate, pun de cafea, mătur, mă feresc de ultimii purici care sar după mine, îmi aprind o ţigară şi

Vezi mai departe »
Exercitii de nutritie

Exerciţii de nutriţie

Tatăl meu credea că am să cresc pe măsură ce voi fi devenit un om cult. Lectura şi biologia se învecinau atunci şi constituiau împreună obiectivul principal în proiectul dezvoltării mele pedagogice. Cărţile trebuiau să fie pentru mine precum mineralele, vitaminele, proteinele. Lipidele. Glucidele. Merele, brânza şi morcovii nu păreau a fi suficiente pentru un organism în formare. Trebuia să

Vezi mai departe »
Trei saruturi

Trei săruturi

Stăteam ca barbarii într-un lan de cînepă la Mărgineni şi aşteptam să vină el. Ceauşescu. Praf, transpiraţie şi agitaţie. Nu aveam voie să ne apropiem de lanul frumos aranjat, alcătuit din plante aduse cu o seară înainte din altă parte şi înfipte în pămînt după o geometrie straniu de prefectă. Să dea recolta cât mai bine. Fiecare se întreba în

Vezi mai departe »
maratei five o clock

Mărăţei, five o’clock

Nicidecum ceas al ceaiului. Nu timp al destinderii şi desfătărilor. Nici măcar clipă a desfacerii lucrurilor de peste zi. Dimpotrivă, o dată cu ora cinci, se anunţa momentul în care copiii deveneau uşor, uşor agitaţi: se întorceau părinţii de la muncă. Priveam fiecare din ce în ce mai insistent către aleea de acces dintre blocuri, pe Aleea Paltinilor. „Trebuie să

Vezi mai departe »
ziare pe fata

Ziare pe față

Există acest sentiment care ne însoţeşte în permanenţă, cum că trăim într-o realitate completă. O lume rotundă, în care toate lucrurile sunt deja aşezate la locurile lor. De la periuţa de dinţi, la cartea de identitate, peisajul este mereu acelaşi, cu micile diferenţieri pe care le numim întâmplări. Până şi prezentul este un fel de destin: îl cunoaştem cu toţii,

Vezi mai departe »
am dreptate

Am dreptate

Nu pot avea dreptate decît în limba adamică. Maxima dreptate ţine de maximul început. De primul motor, de punctul de referinţă. De primul temei.

Vezi mai departe »
Nu mi amintesc sa ma fi nascut resize

Nu-mi amintesc să mă fi născut

Nu-mi amintesc nimic din acea perioadă dinainte de a învăţa să vorbesc. Oricât mi-aş împinge memoria înspre trecut, în toate amintirile mele sunt o persoană care vorbeşte. Formele memoriei mele sunt sonore şi articulate. Însăşi memoria mea este sonoră şi articulată; ea seamănă mai curând cu radioul decât cu ocheanul. Astfel senzaţia cea mai apăsătoare cu privire la propria mea

Vezi mai departe »