Dacă aș fi din nou adolescent, ce mi-aș dori? O bicicletă sau un telefon inteligent? Niciuna. Un pix cu ulei, cumpărat din bazar, de la polonezi, pe care, dacă îl întorci, se dezbracă domnișoara aia frumoasă.
Sar peste orice linie de demarcație. Simt că, dacă e să calc peste o limită de design, fie că e vorba despre plăcile de gresie, mochetă sau orice alt material întins pe jos, totul va avea consecințe negative în ceea...
Copil fiind, știam despre tatăl meu că este profesor al unei materii ciudate. Filosofia. Astfel încât l-am întrebat, într-o zi, ce este filosofia? Nu eram foarte interesat de problemă, dar era momentul acela în care copilul își întreabă pentru prima...
Descartes şi paritatea petalelor: mă îndoiesc, nu mă îndoiesc.
Trebuia să ştii să loveşti, să muşti, să nu cazi, să stai pe burtă, să arunci cu pietre, să te caţeri, să te ascunzi, să urli, să fugi, să umbli cu grijă, să nu te temi, să dai cu pumnii...
Dimineaţa mă trezesc devreme. Departe, cum se spune. Îmi dau soarele din ochi, mă scutur de praf şi de furnici, arunc ciubota după muşte, dau câinii într-o parte, îi înjur şi le imprim câteva şuturi, apoi îi alint şi-i mângâi...
Tatăl meu credea că am să cresc pe măsură ce voi fi devenit un om cult. Lectura şi biologia se învecinau atunci şi constituiau împreună obiectivul principal în proiectul dezvoltării mele pedagogice. Cărţile trebuiau să fie pentru mine precum mineralele,...
Stăteam ca barbarii într-un lan de cînepă la Mărgineni şi aşteptam să vină el. Ceauşescu. Praf, transpiraţie şi agitaţie. Nu aveam voie să ne apropiem de lanul frumos aranjat, alcătuit din plante aduse cu o seară înainte din altă parte...
Nicidecum ceas al ceaiului. Nu timp al destinderii şi desfătărilor. Nici măcar clipă a desfacerii lucrurilor de peste zi. Dimpotrivă, o dată cu ora cinci, se anunţa momentul în care copiii deveneau uşor, uşor agitaţi: se întorceau părinţii de la...
Există acest sentiment care ne însoţeşte în permanenţă, cum că trăim într-o realitate completă. O lume rotundă, în care toate lucrurile sunt deja aşezate la locurile lor. De la periuţa de dinţi, la cartea de identitate, peisajul este mereu acelaşi,...
Semnele unei ipohondrii spirituale pe cale să mă cuprindă: obsesiile, angoasele.
Atunci cînd pui lumea la îndoială vezi că lumea nu dispare, ci capătă un alt sens.
Nu pot avea dreptate decît în limba adamică. Maxima dreptate ţine de maximul început. De primul motor, de punctul de referinţă. De primul temei.
Nu-mi amintesc nimic din acea perioadă dinainte de a învăţa să vorbesc. Oricât mi-aş împinge memoria înspre trecut, în toate amintirile mele sunt o persoană care vorbeşte. Formele memoriei mele sunt sonore şi articulate. Însăşi memoria mea este sonoră şi...
