Linia de demarcație

Sar peste orice linie de demarcație. Simt că, dacă e să calc peste o limită de design, fie că e vorba despre plăcile de gresie, mocheta sau orice alt material întins pe jos, totul va avea consecințe negative în ceea ce privește norocul meu. Linia de demarcație e ca o pisică neagră, din punctul meu de vedere. Dacă o calc, e cu ghinion. Trebuie, astfel, să o sar, nu să o traversez. Îmi calculez pașii, și mă feresc să nu calc peste nicio linie care poate fi semnificativă în designul de sub mersul meu. E ca un șotron în care îmi doresc să nu am ghinion. Pe de altă parte, mă gândesc la faptul că, poate, norocul meu ținea, totuși, de faptul de a călca toate liniile pe care le-am sărit, măsurându-mi pașii sau sărind, zglobiu, peste ele.

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest