Unde merg, iau diavolul cu mine. Îmi cară geanta cu hărţile locului şi supa de pui pentru guturai.

În locul lui, se întoarce, de fiecare dată, altcineva. Coresie. Alexa. Simion. Darie. Nazarie. Camil. Macarie.

Atunci cînd pui lumea la îndoială vezi că lumea nu dispare, ci capătă un alt sens.

Nu pot avea dreptate decît în limba adamică. Maxima dreptate ţine de maximul început. De primul motor, de punctul de referinţă. De primul temei.

Astăzi inventez. Încep cu câteva adevăruri.

Semnele unei ipohondrii spirituale pe cale să mă cuprindă: obsesiile, angoasele.

Altceva nu am mai făcut astăzi.

Descartes şi paritatea petalelor:  mă îndoiesc, nu mă îndoiesc.

Eu şi cu textul suntem împreună un monstru, un ochi hulpav, o lighioană, o fiinţă teşită. Simt, acum, că am toate vârstele.

Mi-am luat câine.