Bunica Varvara locuia la una dintre ultimile case din Mărăței, pe locul cărora tovarășul Ceaușescu dorea să facă blocuri. Între Strada Lămâiței și Strada Anton Naum. O fâșie destinată demolării în anul de grație 1990. Sunt printre puținele case care au mai rămas în Mărăței, pentru simplu fapt că a venit Revoluția. Proprietatea pe care …
Dacă aș fi din nou adolescent, ce mi-aș dori? O bicicletă sau un telefon inteligent? Niciuna. Un pix cu ulei, cumpărat din bazar, de la polonezi, pe care, dacă îl întorci, se dezbracă domnișoara aia frumoasă.
Sar peste orice linie de demarcație. Simt că, dacă e să calc peste o limită de design, fie că e vorba despre plăcile de gresie, mochetă sau orice alt material întins pe jos, totul va avea consecințe negative în ceea ce privește norocul meu. Linia de demarcație e ca o pisică neagră, din punctul meu …
Copil fiind, știam despre tatăl meu că este profesor al unei materii ciudate. Filosofia. Astfel încât l-am întrebat, într-o zi, ce este filosofia? Nu eram foarte interesat de problemă, dar era momentul acela în care copilul își întreabă pentru prima dată părintele în legătură cu meseria sa. Așadar, ce înseamnă acest lucru ciudat, numit filosofie? …
Înainte de a citi textul, de fiecare dată nu reuşesc decât să urmăresc semnul hazardat al nasului meu. Este, bineînţeles, un gest mărunt în economia lecturii. El ţine de umoralul ei mai curând decât de păţaniile importante ale cititului. Şi, totuşi, acest mic semn, această minusculă semasiologie care, printre altele, însoţeşte, precede şi anunţă orice …
Criton, după cum se ştie, a fost atenian şi, pe lângă faptul că i-a purtat de grijă unui anume Socrate, a scris un dialog sub numele de Nu prin învăţătură devin oamenii buni. Plin de pioşenie este gândul său, dar nu lipsit de o oarecare îngrijorare. În contrast cu viaţa lipsită de grijile lumeşti cu …
Sunt unele lucruri frumoase în filosofie. Gesturi de literaturizare. Păşunism ar spune unii. Exchibiţionism ar completa alţii. Regiuni în care limbajul filosofic preferă să se expună, locuri ale unui discurs care se relaxează. Călinescianism. Simple scăpări. Chestiuni total neserioase. Etaje de expresie la înălţimea cărora textul contrastează cu sarcina conceptuală a demersului filosofic. Erupţii ale …
Când ţi se permite să vorbeşti mai la urmă, ai avantajul că spusele tale dobândesc un anumit caracter manifest. Aflându-te în preajma închiderii şi a încheierii, un mic reflex militant produce în dreptul gestului tău o anume irizaţie de orgoliu. Tocmai de aceea, în locul acesta al fabulei şi al concluziilor, profit de poziţia întărită …
Plastică şi contemporană. Estetică de-a dreptul. Şi, totuşi, ciudată această vorbă: Discursul, se ştie, are puterea de a opri săgeata. O spune Michel Foucault atunci când crede, ironic şi, totuşi, din plin, în toate reţinerile sale. Fragmentul, se ştie, face trimitere la fabula, aporia şi paradoxul săgeţii care nu ajunge niciodată la ţintă pentru că …
Să rămână, de data aceasta, mi-aş dori, sub postura de trimitere şi referinţă, tocmai titlul. Nu ţin minte să aparţină cuiva sau alcuiva, dar tocmai regnul titularizării o poate înstrăina, cel puţin aici, de vreun autor sau altul. Aşadar, expresia, de care mă agăţ aici în contranotă, este interesantă prin simplul fapt că figurează atât …
Trebuia să ştii să loveşti, să muşti, să nu cazi, să stai pe burtă, să arunci cu pietre, să te caţeri, să te ascunzi, să urli, să fugi, să umbli cu grijă, să nu te temi, să dai cu pumnii şi cu picioarele, să te ţii cu ghearele, să înjuri, să minţi fără să-şi dea …
Dimineaţa mă trezesc devreme. Departe, cum se spune. Îmi dau soarele din ochi, mă scutur de praf şi de furnici, arunc ciubota după muşte, dau câinii într-o parte, îi înjur şi le imprim câteva şuturi, apoi îi alint şi-i mângâi pe spate, pun de cafea, mătur, mă feresc de ultimii purici care sar după mine, …
Tatăl meu credea că am să cresc pe măsură ce voi fi devenit un om cult. Lectura şi biologia se învecinau atunci şi constituiau împreună obiectivul principal în proiectul dezvoltării mele pedagogice. Cărţile trebuiau să fie pentru mine precum mineralele, vitaminele, proteinele. Lipidele. Glucidele. Merele, brânza şi morcovii nu păreau a fi suficiente pentru un …
Stăteam ca barbarii într-un lan de cînepă la Mărgineni şi aşteptam să vină el. Ceauşescu. Praf, transpiraţie şi agitaţie. Nu aveam voie să ne apropiem de lanul frumos aranjat, alcătuit din plante aduse cu o seară înainte din altă parte şi înfipte în pămînt după o geometrie straniu de prefectă. Să dea recolta cât mai …
Nicidecum ceas al ceaiului. Nu timp al destinderii şi desfătărilor. Nici măcar clipă a desfacerii lucrurilor de peste zi. Dimpotrivă, o dată cu ora cinci, se anunţa momentul în care copiii deveneau uşor, uşor agitaţi: se întorceau părinţii de la muncă. Priveam fiecare din ce în ce mai insistent către aleea de acces dintre blocuri, …
Există acest sentiment care ne însoţeşte în permanenţă, cum că trăim într-o realitate completă. O lume rotundă, în care toate lucrurile sunt deja aşezate la locurile lor. De la periuţa de dinţi, la cartea de identitate, peisajul este mereu acelaşi, cu micile diferenţieri pe care le numim întâmplări. Până şi prezentul este un fel de …
Ironic sau nu, într-unul din eseurile sale critice, Roland Barthes spune cam aşa: „gândirea nu costă nimic, dar nici nu se vinde, ea se oferă cu generozitate”. Îţi vine să te întrebi cum de este posibil să introduci inefabilul în ecuaţia bazarului, dar poate că tocmai aceasta este farsa. Cu ceva vreme în urmă, colegul …
Mergînd prin oraş, prin pădure, pe cîmp, pe malul mării, pe malul rîului şi pe malul lacului, Bulă se întîlneşte cu peştişorul de aur. Acesta din urmă este un mic şmecher. Susţinut de o întreagă mitologie şi de puteri magice, el îndeplineşte dorinţe pentru a i se da drumul. Dar dorinţele le îndeplineşte în felul …
“Decupaţi un exemplu, pentru că nu puteţi şi nici nu trebuie să întreprindeţi comentariul infinit. […] Faceţi, aşadar, o tăietură arbitrară şi violentă…” J.Derrida – Diseminarea Câte ceva despre Jacques Derrida. În primul rând o întrebare: de ce sintagma “între literatură şi adevăr” (1)? În avanpremiera ei stă întrebarea “ce este literatura?” (2), în desfăşurare …
„Textul rău”, ca subiect în discuţia noastră de astăzi, reprezintă o temă nonşalantă. Trimiterile sunt aici lipsite de orice bunăvoință. O titulatură precum aceasta te solicită şi te expediază în acelaşi timp. Pentru că, la prima vedere, tema textului rău transformă şi distribuie instituţia semnelor în dreptul fiecăruia dintre registrele demonicului. Pervers, crud, mincinos, artificial, …
Suntem nişte fiinţe în stare de putrefacţie avansată, din care se degajă adevărul. Peter Kral, Sensibilitatea. Parcul şi sticla, în Spiritul Europei, Antoine Compagnon, Jacques Seebacher, vol.III, p.341, traducere de Bogdan Udrea şi Dan Stănescu, Polirom, Iaşi, 2002. Dacă retorica fragmentului de faţă nu ar bate înspre oximorom, tensiunea discursivă s-ar reduce la jumătate, la …
Nu-mi amintesc nimic din acea perioadă dinainte de a învăţa să vorbesc. Oricât mi-aş împinge memoria înspre trecut, în toate amintirile mele sunt o persoană care vorbeşte. Formele memoriei mele sunt sonore şi articulate. Însăşi memoria mea este sonoră şi articulată; ea seamănă mai curând cu radioul decât cu ocheanul. Astfel senzaţia cea mai apăsătoare …
© 2020 Codrin Dinu Vasiliu
Construit cu WordPress și Elementor de 3butoni.ro
