Codrin Rotund

CodrinDinuVasiliu@gmail.com

Carpe diem, vă rog

Când omul antichității spune carpe diem, în modurile cele mai diferite și mai serioase, cu privire la propria sa condiție existențială, nu înseamnă nimic altceva decât faptul că se petrece ceva semnificativ în prezentul său. Îndemnul de a ne trăi clipa care trece cu un timp inexorabil trimite la ideea că ne aflăm față în față cu dificultatea de a avea o experiență plenară cu prezentul nostru. În astfel de situații, omul antic anunța faptul că nu are o experiere imediată a prezentului său. Era aruncat într-un prezent mediat de vremurile care l-au încercat sau stăteau să-l încerce.

Și, într-o măsură sau alta, o astfel de relație intimă cu prezentul vieții sale îi era refuzată și omului medieval, omului renascentist sau chiar omului modern.

În acest sens, cred că relația directă cu prezentul vieții mele este o invenție a vremurilor actuale. Măcar din punct de vedere statistic, o astfel de atitudine existențială pare mai ușor de întâlnit și de recunoscut acum. Acum, în timpurile pre care le-au deschis vremurile acestor timpuri, gânduri și reprezentări.

Notă pe cartea

  • Anii, de Annie Ernaux, într-o traducere de Mădălina Ghiu
  • Editura Pandora M, 2023