Carpe diem, vă rog
Când omul antichității spune carpe diem, în modurile cele mai diferite și mai serioase, cu privire la propria sa condiție existențială, nu înseamnă nimic altceva decât faptul că se petrece ceva semnificativ în prezentul său. Îndemnul de a ne trăi clipa care trece cu un timp inexorabil trimite la ideea că ne aflăm față în […]
Sistemele, când ne zâmbesc
Sau despre dispozițiile și predispozițiile optimismului sistemelor. Faptul că putem vorbi despre o antropologie optimistă, mă face să cred că putem vorbi și despre ideea de optimism la nivelul filosofiei gândirii sistemelor. Și cred, totodată, că există mai multe dimensiuni și grade ale optimismului gândirii sistemelor. Astfel, pe linia gradațiilor, în ceea ce privește operaționalizarea […]
2 vorbe, cu cuvintele lui Derrida
Îmi place la Derrida mai ales situația alambicată pe care o produc împreună un discurs fără suprafață și o suprafață lipsită de orice semn al vreunui discurs posibil. Pe Derrida nu îl pot întâlni decât în spate, în culisele trimiterilor pe care le produce, în mod sarcastic, suprafața textului său. Pornesc, astfel, de la întrebarea […]
Identități sistemice
Mă văd obligat, astfel, să înțeleg în dreptul identității mele această dinamică și această dialectică a identității care se închide asupra ei înseși și această identitate care se exprimă ca deschidere. Este o sarcină care ține de condiția mea speculativă, dar și de condiția mea existențială. Dificultatea majoră apare prin faptul că toate aceste identități […]