Să mori tu, copilărie

Să mori tu, copilărie, să te scuip în gât și să ți se șteargă zâmbetul din ochi. Să mori doar tu, copilărie, să mergem mână de mână și să ți se scoată îngerii din abecedare. Să mori tu, copilărie și să nu mai vrei ciocolata, napolitana sau înghețata. Să nu mai vrei baloanele, să nu mai vrei clovnii. Și să nu mai vrei mersul pe jos, în comparație cu mersul pe bicicletă. Să mori și să nu mai știi nimic despre noi, copilărie. Să mori cu totul și să nu mai fie calea ferată, să nu mai fie mersul pe dealuri și să nu mai fie toate aceste supărări cum că nu mai mori tu, copilărie. Să mori copilărie, să mori tu și să se dea de veste în tot cartierul Mărăței. Să mori și să ți se agațe mațele tale moarte de bretelele noi cumpărate de la magazinul Unic. Să mori și să te temi că stai cu mâinile în buzunare. Să mori, copilărie, că nu e, acum, vremea ta. Și să mori tu, copilărie, pentru că nu va mai fi vorba despre tine prea curând.