Codrin Rotund

CodrinDinuVasiliu@gmail.com

Distanțe și distanțări

Sunt texte care nu ajung să facă neapărat cărți. Sau documente definitive, fie ale gândirii, fie ale povestirii. Sunt autori care nu își propun să se stabilească în carte, preferând uneori situația oarecum dezlegată, pe care o oferă atitudinile expresiei libertine.

Într-un fel, resimt aceeași reținere. Sunt texte pe care cu greu le putem așeza într-o formulă definitivă. Oricât de straniu este acest gând, uneori este greu să așezăm textul în cartea sa. Și nu neapărat din motive care țin de sistemele editoriale. Deși, uneori, se încarcă de nostalgie chiar și faptul de a-ți închide gândul care pleacă spre tipar. Să duci până la capăt linia cercului care se închide peste linia textului.

A scrie și a evita să pun ultimul punct, a gândi și a nu mă reține de la tot ceea ce apare în plus în gândurile mele. A stabili ulotima pagină, numărul de pagini, cuprinsul. A decide închiderea, a trage linia. Toate acestea sunt gesturile cele mai firești, printre altele. Gesturile care ne vin de cele mai multe ori la îndemână, și prin care convenim cu toții să ne purtăm textele, vorbele, gândurile, închiderile.

Alexandru Dragomir este unul dintre aceia care au ales să se așeze în afara cărții. Nu a fost niciodată interesat și chiar a evitat fptul de a publica. De a intra într-un registru autorizat pe linie eitorială. Cartea la care mă opresc aici este, de fapt, o culegere de texte care nu au fost gândite într-o carte de chiar autorul lor. Este o situație atipică.

Iar cazul său, ca și cel al multor altora, deschide spațiul de joc pentru o idee interesantă nu pentru culturile și politicile editoriale. Ci pentru asumarea unei distanțe critice între scriitură și decizia de înțelegere. Astfel, atât scriitura, cât și voința de a înțelege se deconstruiesc în această distanțare și reclamă sensuri noi.

În plus, în acest context, pot să mă gândesc la o anumită triangulație, deschisă între sarcina scriiturii, mizele existențiale și mizele speculative.

Notă pe cartea

  • O teză de doctorat la Dumnezeu, de Alexandru Dragomir.
  • Editura Humanitas, București, 2016.