Ziua 1.0. Lucruri Mărunte de-a valma
Dimineața vine ușor, ușor, dar devreme în Helsinki. Așteptând să se deschidă ziua și orașul cu totul, gândurile mă duc în această dimineață la cu totul altceva. Un gând straniu dar mereu prezent în preajma noastră este acela că, în lumea asta, toate sunt lucruri mărunte. Nu în sensul că faptele, obiectele, ființele și acțiunile […]
Ziua 0.75. Cărțile de pe avion
Cărțile de pe avion trebuie să fie scurte. Să aibă portanță. Să încapă într-un buzunar al flanelelor de drum lung și într-unul din buzunarele memoriei. Pe de altă parte, cărțile din avion trebuie să fie mai simple și mai subțiri decât cărțile despre avioane. Cineva trebuie totuși să le citească. Și le citească repede, ca […]
Lanțuri, Linii, Semne, Bastonașe
Ziua 0,5. Toată această experiență finlandeză nu are cum să nu pornească decât de pe lanțurile experienței interpretative. Lanțurile hermeneutice sunt cele care vor cadra și jalona o călătorie pe care o numesc experiență a nordului doar pentru a-i da o tușă simbolică. Un sens în plus, când exploratoriu, când de-a dreptul alintat și răzgâiat. […]
Filosofia nu știe să citească
Cuvântul este această formă, această practică și, totodată, această dovadă simplă a faptului că termenul conține, în mod constitutiv, un alt termen. Teremenul este mereu alt termen și cuvântul, dacă nu chiar logocentrismul, vibrează de fiecare dată în această disonanță. Iar filosofia, în practica sa speculativă, sesizează mereu acest anacronism. Această situație nu reprezintă o […]
Carpe diem, vă rog
Când omul antichității spune carpe diem, în modurile cele mai diferite și mai serioase, cu privire la propria sa condiție existențială, nu înseamnă nimic altceva decât faptul că se petrece ceva semnificativ în prezentul său. Îndemnul de a ne trăi clipa care trece cu un timp inexorabil trimite la ideea că ne aflăm față în […]
Sistemele, când ne zâmbesc
Sau despre dispozițiile și predispozițiile optimismului sistemelor. Faptul că putem vorbi despre o antropologie optimistă, mă face să cred că putem vorbi și despre ideea de optimism la nivelul filosofiei gândirii sistemelor. Și cred, totodată, că există mai multe dimensiuni și grade ale optimismului gândirii sistemelor. Astfel, pe linia gradațiilor, în ceea ce privește operaționalizarea […]
2 vorbe, cu cuvintele lui Derrida
Îmi place la Derrida mai ales situația alambicată pe care o produc împreună un discurs fără suprafață și o suprafață lipsită de orice semn al vreunui discurs posibil. Pe Derrida nu îl pot întâlni decât în spate, în culisele trimiterilor pe care le produce, în mod sarcastic, suprafața textului său. Pornesc, astfel, de la întrebarea […]
Les Grands Récits
Les grands récits se traduce, simplu, prin expresia Marile narațiuni. Marile povestiri. Găsim, de fiecare dată, o dinamică idiomatică specifică translării ideii de narațiune din termenul récit în cel al povestirii. Temps et Récit contribuie în mod substanțial la fixarea conceptuală a acestui termen, de exemplu. Dar, printr-un act de semantizare colaterală, sau poate printr-unul […]
O carte veche
Mă întorc spre o carte veche și îmi dau seama că trecerea timpului are un efect neașteptat. Cu totul neașteptat. Aș fi crezut că trecerea timpului ar fi trebuit să dea cărții un spațiu cât mai larg de interpretare. Este ceea ce se întâmplă atunci când actul hermeneutic își capătă toate instrumentele tocmai pentru că […]
La vie citoyenne
Expresiei LA VIE CITOYENNE îi stă cel mai bine în limba franceză. Am cel puțin senzația, dăcă nu chiar închipuirea gândului, că limba sistemelor cetățenești este limba franceză. Chiar cu toți tiranii și habotnicii ei. Dar mă interesează, în același timp, și dorința de a păstra deschise toate opțiunile de traducere. Nu în manieră temporală, […]