Sar peste orice linie de demarcație. Simt că, dacă e să calc peste o limită de design, fie că e vorba despre plăcile de gresie, mochetă sau orice alt material întins pe jos, totul va avea consecințe negative în ceea ce privește norocul meu.
Jurnalele de la Lețcani
Note de jurnal
Dimineaţa mă trezesc devreme. Departe, cum se spune. Îmi dau soarele din ochi, mă scutur de praf şi de furnici, arunc ciubota după muşte, dau cîinii într-o parte, îi înjur şi le imprim câteva şuturi, apoi îi alint şi-i mîngîi pe spate, pun de cafea, mătur, mă feresc de ultimii purici care sar după mine, îmi aprind o ţigară şi încep o nouă zi în ţara Leţcani.
Jurnalele de la Lețcani
Țara Lețcani
Lumea după Facebook
Sar peste orice linie de demarcație. Simt că, dacă e să calc peste o limită de design, fie că e vorba despre plăcile de gresie, mochetă sau orice alt material întins pe jos, totul va avea consecințe negative în ceea ce privește norocul meu.
Nu-mi amintesc nimic din acea perioadă dinainte de a învăţa să vorbesc. Oricât mi-aş împinge memoria înspre trecut, în toate amintirile mele sunt o persoană care vorbeşte. Formele memoriei mele sunt sonore şi articulate. Însăşi memoria mea este sonoră şi articulată; ea seamănă mai curând cu radioul decât cu ocheanul.
Nu-mi amintesc să mă fi născut
9 ianuarie 2001
Nu-mi amintesc nimic din acea perioadă dinainte de a învăţa să vorbesc. Oricât mi-aş împinge memoria înspre trecut, în toate amintirile mele sunt o persoană care vorbeşte. Formele memoriei mele sunt sonore şi articulate. Însăşi memoria mea este sonoră şi articulată; ea seamănă mai curând cu radioul decât cu ocheanul.
Astfel senzaţia cea mai apăsătoare cu privire la propria mea persoană este aceea a eternităţii. Nu-mi amintesc să mă fi născut. Sunt etern. Cu oricâți pași m-aș da înapoi, nu voi putea atinge niciodată acel moment în care m-am născut.
Mai mult decât atât, eternitatea mea se desfăşoară în ambele direcţii. Nu-mi amintesc ce a fost prima dată, dar nici nu-mi pot închipui ultimul moment.
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Linia de demarcație
27 ianuarie 2019
Sar peste orice linie de demarcație. Simt că, dacă e să calc peste o limită de design, fie că e vorba despre plăcile de gresie, mochetă sau orice alt material întins pe jos, totul va avea consecințe negative în ceea ce privește norocul meu.
Linia de demarcație e ca o pisică neagră, din punctul meu de vedere. Dacă o calc, e cu ghinion. Trebuie, astfel, să o sar, nu să o traversez. Îmi calculez pașii, și mă feresc să nu calc peste nicio linie care poate fi semnificativă în designul de sub pașii mei. E ca un șotron în care îmi doresc să nu am ghinion.
Pe de altă parte, mă gândesc la faptul că, poate, norocul meu ținea, totuși, de faptul de a călca toate liniile pe care le-am sărit, măsurându-mi pașii sau sărind, zglobiu, peste ele.
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin