Ziua 0,5. Toată această experiență finlandeză nu are cum să nu pornească decât de pe lanțurile experienței interpretative. Lanțurile hermeneutice sunt cele care vor cadra și jalona o călătorie pe care o numesc experiență a nordului doar pentru a-i da o tușă simbolică. Un sens în plus, când exploratoriu, când de-a dreptul alintat și răzgâiat.
Și, pe una dintre verigile interpretării, ar trebui să vorbesc mai întâi despre ceea ce este finlandez pentru mine. Finlanda este, în primul rând, lumea prietenelor mele Tuula și Asta. O lume care desenează pentru mine nordul nu doar în termeni de geografii, orașe, trenuri, bărci și avioane. Ci și în sensul unui loc pe care mie mi-l deschid mai ales lumile prieteniei. Sistemele prieteniei, după cum aș spune în noua mea limbă de lemn.
Pe de altă parte, Finlanda este pentru mine, acum la început, un salt în gol. Nordul devine un recipient în care mă arunc din toate puterile. Nu știu ce caut și nici nu cred că este vorba despre vreo căutare anume. Este o experiență pe care o primesc în datele ei directe, exploratorii, depline.
Pe de altă parte, locurile și lucrurile pe care nu le cunoaștem din toate punctele de vedere pot deveni spații în care ne redesenăm pentru un timp, pentru un gest, pornind de la linii și bastonașe. Semnele nordului vor fi acum finlandeze pentru mine și pentru Sonia. Pe un lanț hermeneutic pe care îl arunc precum un pescar în mările polare.
#MunteleFinlanda #MunteleLetcani
