Palmierii beau și ei apă. De sus în jos.
Dintr-o găleată transparentă, din mâinile bătrânului marocan. În fața Hotelului De Gueliz. Și parcă îi zâmbesc prietenului său. În timp ce furgoneta noastră gonește printre propriile ei claxoane spre marginea orașului.
Ieri, întindeam palma și cu greu reușeam să ating forma muntelui ca un atlas, de acolo din Medina. Astăzi muntele crește între palmele mele. Tot mai aproape, tot mai înalt.
Tinerii americani s-au urcat în dubița turistică și au nimerit între noi. Ne întreabă, acum, cât de mult crește noaptea în țara noastră pe vremea asta. E un fel de a ne localiza pe hartă. Sub formele nopților care mușcă din lumina zilei.
Tinerii americani sunt din a doua generație de somalezi. S-au întâlnit la New York. El din Londra, ea de pe pământurile americanilor.
