Pentru a se deschide și pentru a deveni incluzivă, o cultură trebuie să se închidă mai întâi. O cultură, pentru a se deschide cu fața la lume, trebuie să se închidă în jurul propriei identități.
În același timp, și aici intervine paradoxul, pentru a se închide și pentru a se localiza, o cultură trebuie să se deschidă din toate punctele de vedere. Pentru a deveni specifică, o cultură trebuie să-și deschidă toți porii. Aceasta este singura poziție strategică posibilă, pentru afirmarea unei identități consolidate și luminate. Retorica identitară trebuie să fie una a poveștilor, nu a manifestului.
O identitate consolidată este una deschisă, dar consolidarea are loc prin înțelegerea și deschiderea strategică a valorilor proprii. Vreau culturi ale poveștilor, nu ale sloganurilor. Lector in fabula.
