Codrin Rotund

CodrinDinuVasiliu@gmail.com

Sistemele, când ne zâmbesc

Sau despre dispozițiile și predispozițiile optimismului sistemelor.

Faptul că putem vorbi despre o antropologie optimistă, mă face să cred că putem vorbi și despre ideea de optimism la nivelul filosofiei gândirii sistemelor. Și cred, totodată, că există mai multe dimensiuni și grade ale optimismului gândirii sistemelor. Astfel, pe linia gradațiilor, în ceea ce privește operaționalizarea metalogică, putem vorbi despre optimismul exaltat și exultat, optimismul firesc, normal, de așteptat, optimismul moderat, optimismul reținut și optimismul de gradul zero. Pesimismul nu-și face locul aici pentru că, din punctul meu de vedere, în cazul său este vorba despre ceva mai mult decât simpla lipsă a optimismului sau simpla opoziție față de acesta.

Toate aceste gradații nu sunt calificări precise, de finețe. Și nu reprezintă instrumente de clasificare și înrtegimentare într-o dispoziție sau alta pentru proiecțiile fericite sau strategiile pozitive. Dimpotrivă, calificarea lor pragmatică trebuie să fie una dinamică și trebuie să genereze un optimism critic, adaptativ, în varianta sa de epistemologie constitutivă a unui optimism sistemic.

Tot în zona optimismului gândirii sistemice, putem vorbi, după cum deja am spus-o, și despre dimensiunile optimismului. Despre diferențele specifice dintre predispozițiile optimiste din proiectele critice. Altfel spus, pot vorbi și despre un anumit tip de optimism asumat în alte sisteme și moduri de gândire.

Notă pe cartea

  • Minima Moralia, de Andrei Pleșu
  • Humanitas, 1994